Cateva poze de prin Africa (Mozambique)

Hornsjo – prima săptămână

Am avut o saptămână plină.
Luni am fost la clothes collection, activitatea de bază aici.
Marţi a trebuit să ajut la bucatarie, unde am şi gatit o salata de orez. A fost bună!
Miercuri m-am chinut toata ziua să intru într-o bază de date şi mi-am pregatit toate cele trebuincioase pentru munca in Promotion
Joi a fost prima zi in care chiar am lucrat in Promotion
Vineri, adică azi, am fost la “truck filling”, adică a trebuit să umplem un tir mare cu saci încărcaţi de haine.
Mâine voi da un test de condus, şi dacă totul merge bine, Duminică, cred, voi pleca vreo 4-5 zile pe West Coast pentru clothes collection. Sau, alfel spus, voi avea ocazia ză vad minunatele fiorduri ale Noregiei.
Si cateva poze.
Eu aruncam sacii din containar in tir :)

Ultimul vals

Mai sunt două zile ş-am plecat.
Aşa că asta-i ultima postare (nu că m-aş fi omorât cu postările până acum, dar…), deci asta-i ultima postare scrisă de pe acest tărâm binecuvântat de Dumnezeu ( asta-i tare! ). [Interesant de remarcat cum poţi pleca în orice colţ al lumii, însă pe blog vei fi găsit la aceeaşi adresă]
Aşa că în postarea asta aş vrea să-mi iau rămas bun de la câţiva prieteni. Nu însă cu prea multe cuvinte. Aş vrea cu câteva poze să fac o ieşire din scenă ca-n „LA DOLCE VITA”. Aci e si muzica.

Câţiva prieteni şi colegi de facultate la un „seminar” nocturn într-o galerie prin Centru Vechi. Ce să-i faci, dar nu găsisem nicio masa aşa de mare prin preajma. Aşa că a fost bună şi Galeria.

Subsemnatul. Dirijând ieşirea din scenă.

Laur executând unul dintre cele mai tari dansuri văzute prin cluburile bucureştene.

Paul. Ce face Paul? Ei bine, Paul stă la pândă. Dar nu pândind vreo gagică, ci vânt.


Ionuţ prins asupra faptului. Din poză nu se vede bine, dar vă spun eu că în mână avea şi o bere fără alcool. Da, fără alcool! Eu i-am zis că nu-mi bună, dar el a vrut să se convingă singur. Oricum, s-a convins.

Toţi grămadă. Mie să-mi scuzaţi, vă rog, ţinuta prea lejeră, dar e singura poză în care suntem toţi patru. Oricum, la noi la facultate se poartă. Un profesor de-al meu avea poze pe blog într-o ţinută totalmente lejeră.

Mathias. La fel ca în „La dolce vita”, el simbolizează şi aici speranţa, tânăra speranţă.

Şi …la revedere

Metamorfoză

Cred că blogul ăsta a suferit mai multe operaţii estetice ca Michael Jackson. Abia ce-l resuscitasem, evident cu o altă înfăţişare, urmată imediata de o alta, şi deja trebuie să-l pregătesc pentru încă o nouă operaţie.
Trebuie să absolv de orice vină sărmanul blog, el chiar n-are nicio răspundere. De vină este, cum poate bănui oricine, nestatornicia blogărului.
Din metablogăr, devenit între timp şomer, deci, din metablogăr şomer m-am hotărât să devin voluntar. Bine, nu voluntar în blogosferă, căci nu prea are blogosfera nevoie de mine, ci voluntar Africa. Da, în Africa, mai exact în Mozambic. Iar pentru cine stă mai prost cu geografia, Mozambic este situat undeva la capătul lumii.
Motivele??
Dacă pot fi găsite unele motive, ele nu sunt oricum de vreun folos.
Nu am motive bine precizate pe care să le pot expune clar şi succint cuiva care mă întreabă.
Pot spune că adevăratele motive care m-au făcut să mă hotărăsc, le voi afla şi eu mai târziu. Ştiu sigur că la mijloc sunt motive profunde şi aflate, probabil, în inconştient; şi că motivele adevărate nu sunt cele de genul că mi-am dorit mereu să văd Africa, că vreau să fac ceva util pentru cei aflaţi în nevoie, discurs ce-ar putea aduce cu unul al unei concurente la Miss Univers, şi altele de genul asta. Normal că şi astea îşi au rolul lor şi chiar îmi doresc să le fac, însă ele nu sunt suficiente….trebuie să mai fie ceva dincolo de ele.
Până o să aflu, căci lucrurile aste cer ceva timp, voi posta de aici în acolo întâmplări şi poze din drumul spre Africă, căci el se anunţă a fi destul de lung şi anevoios, ca orice drum, poate, iniţiatic.
Până una, altă mai am de făcut trei vaccinuri (am făcut deja trei), iar pe 17 septembrie îmi voi lua zborul spre Norvegia.