Mă tot întreb de unde naibii îmi tot vine cheful ăsta nebun de scris pe blog. În șapte-opt luni am scris două postări. Dar nu-i doar vina blogului pe care din disperare de cauză am și încercat să-l reînnoiesc. E vina mea pe undeva, dar nu știu exact pe unde. În ultimul timp, singurul lucru pe care l-am făcut (sau încă îl fac) cu chef și oarecare entuziasm este să mă uit la serialul „Lie to me” din care am văzut doua sezoane într-o săptămână. Deci, pe scurt, nu prea mai am chef de nimic. Acum, de exemplu, ar fi trebuit să fiu afară la snowboard. Dar n-am ieșit din lipsă de chef. Și pentru că oricum nu aveam ceva mai bun de făcut, m-am apucat să scriu pe blog. Nu pentru că aș avea ceva de spus. De fapt asta este, cred, singura postare pe care o scriu fără a avea ceva de spus. Da’ ce să zic?! Dacă s-ar scrie pe blog doar când s-ar avea ceva de spus, atunci probabil că nu ar mai rămâne decât câteva bloguri.
În altă ordine de idei, filmul menționat în titlu îmi place tare mult. Cât despre…
Scuze, dar chiar în momentul astă trebuie să plec și să-l iau pe un bebeluș de la (eram să zic de la bibliotecă) grădiniță.
Ciao!!
