Logica şi Blogurile

Astăzi, 23 mai 2009, anul Domnului, am petrecut o zi frumuşică. Împărţit între tratate de logică şi postări citite pe bloguri, am retrăit zile de pe vremea când activam activ pe  planeta Blog (cum obişnuiam eu să numesc blogosfera). Am revăzut dragi pretini şi, poate, am descoperit alţii noi. E, totuşi, prematur să ne pronunţăm. De remarcat însă că logica şi blogosfera s-au împăcat relativ binişor. Nu îmi rămâne decât să sper că din această armonie vor ieşi lucruri frumoase şi bine înfăptuite.

Leapsa

Am onoarea să particip la o lepşuţă blogosferică…E prima la care particip. La începutul activităţii mele blogosferice am refuzat să iau parte la astfel de joculeţe. Luasem blogosfera mult prea în serios. Când am citi însă leapşa Annei, zisă şi Zuzulina în blogosferă, mi-am dat seama că greşisem. Adică, nu prea greşisem, având în vedere că înţelesesem, încă de la început, aspectul ludic al blogurilor, însă eu refuzam să mă joc. Păcat! Am pierdut ceva satisfacţii. Dar…ce să mai…ştiţi vorba aia…mai bine mai târziu decât niciodată.

Sunt Iulian şi sunt alcoolic…Nu, nici chiar aşa, glumeam…Sunt delăsător şi melancolic, asta e.
Aş vrea ca următorii 3 ani să treacă repede.
Păstrez vreodată ceva? Nu, nu cred. Îmi place să mă lepăd de lucrurile care nu-mi mai

trebui(esc).
Mi-aş dori un stilou d-ăla foarte tare, care să coste aşa… la vreo 1000 Euro.
Nu-mi place primăvara. Pur şi simplu o urăsc. E perioada cea mai dificilă din an pentru mine.
Mă tem, sigur că mă tem.
Aud (aici nu prea am ştiut ce să scriu).
Îmi pare rău că uneori sunt prea bun, prea simţit şi prea puţin porc.
Îmi plac cărţile, îngheţatele şi oamenii foarte lucizi
Nu sunt prea vorbăreţ. Am momente când mai bine m-aş împuşca decât să fac conversaţie.
Cânt…, ba nu, nu cânt niciodată, n-am deloc voce melodioasă.
Niciodată nu renunţ la vise (asta este exact ca la Zuzu, s-a potrivit perfect şi n-am găsit de cuviinţă s-o schimb)
Rar se întâmplă să iau o decizie repede.
Plâng …Nu, nu prea pot să plâng, deşi mi-aş dori câteodată.
Nu sunt mulţumit de mine însumi.
Sunt confuz uneori, dar îmi revin repede.
Ar trebui să fac puţin sport că n-am mai făcut de multişor.
Am nevoie, ce-i drept, de multe lucruri, îmi lipsesc multe şi felurite.

Despărţire

Intervalul mare dintre ultimele două postări nu este deloc întâmplător. El mărturiseşte mut ceva. Ce?...cum?...şi în ce fel?...are mai puţină importanţă. Contează numai că mă voi despărţi de nobilissima îndeletnicire, poate chiar instituită de mine, aceea de critic de blog. Nu-o voi face însă pe uşa din dos, ba dimpotrivă, mă voi despărţi cât se poate de OK. Şi asta pentru că cineva a căutat-o cu lumânarea, poate atunci când nu-l mânca nicăieri. 
În continuare, mai puţin postarea care va urma, voi scrie despre lucruri mai puţin cunoscute, despre „lucruri” care mi se vor părea drăguţe şi care ar putea stârni un pic de curiozitate; cu alte cuvinte, despre „lucruri” exotice.

LATER EDIT: Nu m-am tinut de cuvant. Ha!