POKER

Deci, in momentul de fata asta fac: joc Poker online. De cand m-am intors din Germania joc tot timpul Poker. De vina este un prieten din Germania la care am fost cateva zile in vizita. Obisnuiam sa joc poker si inainte, dar nu online. Motiv pentru care am pierdut multe nopti in Bucuresti jucand Poker si band bere. Frumoase nopti!!

Astazi insa am luat decizia sa joc toti banii la un joc mare (circa 30 $, atat mai aveam din cei 50$ pe care i-am primit gratis la inscriere) ca apoi sa pot sta linistit. Am intrat si in mai putin de doua minute am pierdut banii. In contul meu mai ramasesera circa 1$ si ceva, asa ca am intrat la un joc d-ala mic, pe care adineauri l-am terminat. Problema este ca l-am si castigat, si drept premiu mi-au dat alti 5.40 $. Dolarii astia sunt suficienti, daca ai grija, sa pierzi si o luna de zile jucand Poker online. Asa ca m-am apucat sa scriu pe blog ca sa nu mai joc Poker.  

In alta ordine de idei, m-am intors in Norvegia dupa aproape o luna in care am colindat prin Danemarca, Italia, Elvetia si Germania. Iar in mai putin de trei saptamani voi pleca in Mozambic. Mai precis in nordul tarii in Itoculo la 80 km de orasul Nacala. Proiectul meu este Child Aid. Ce-o sa fac exact acolo nu pot sa spun. Nu pentru ca nu vreau, ci pentru ca nu stiu. Asta este insa ceva normal, adica sa nu sti ce vei face acolo.

Perioada petrecuta in Norvegia a avut farmecul ei, am avut si o gramada de probleme cu staff-ul de aici. Am avut doua meeting-uri cu ei si de fiecare data am fost am fost dat afara, insa la finalul intalnirii m-au rugau sa mai raman. Si am ramas, pana la final, se pare.

Acum cateva poze din peisajul norvegian.
Oile aici sunt ceva de speriat. Nu au cioban ca la noi, ci aici ele umbla de capul lor. Nu s-ar da la o parte, Doamne fereste! Te duci cu masina langa ele si le impingi, dar nu se misca, n-ai vazut asa ceva. Aici drumul este mai mare si mai poti face slalom printre ele. Unde avem noi scoala in munti, drumul este mai mic si oile se lungesc pe tot drumul. Pana nu te dai jos din masina sa le iei la suturi nu se misca d-ale dracului.
Daca se intampla sa calci una cu masina si s-o omori trebuie sa platesti o gramada de bani, undeva la 6000 de NOK, adica vreo 700 de Euro. Deci, nici varianta asta nu-i buna. Daca ai vedea cum se uita oile la tine, ai crede ca ele stiu ca sunt asa de scumpe si iti fac numai in ciuda. Se uita asa flecmatic   si parca-ti spun: “Facem pariu ca n-ai curaj sa ma calci?” Si sunt peste tot!

Asta este o poza care imi place mult. Este facuta in cammping-ul din Trondheim unde am dormit de atatea ori. Ce este special la ea, este faptul ca a fost facuta la 23:30. De mult nu se mai face intuneric in Norvegia. La inceput a fost un pic dificil pentru ca ma trezeam tot timpul pe la 3-4 dimineata din cauza luminii. Luasem hotararea sa-mi pun folie de aluminiu in geam sa nu mai treaca niciun fir de lumina. Dar pana sa ma hotarasc sa pun si in practica decizia, m-am obisnuit cu lumina si n-a mai fost nevoie. Iar acum chiar imi place. O sa ma obisnuiesc si cu intunericul in Africa, am auzit ca acolo este bezna la ora 18:00. Deci, undeva este o compensare.

UPDATE

Stiu că a trecut o grămadă de vreme de cand n-am mai postat nimic. N-am nicio scuza, evident. Dar asa-i in blogosferă: câteodată postezi, alteori nu.
Oricum, ideea este urmatoarea.
De o lună am început propriu-zis programul pentru care am venit în Norvegia.
Aşa se face că avem de indeplinit anumite sarcini şi de facut anumite experiente.
Acum două saptamani am foat in bucatarie o intreagă saptămână gătind pentru toata şcoala. N-am avut mari probleme pentru că sunt un bucatar desavârşit. Doar că tot timpul aveam impresia că este prea multă mâncare, când de fapt nu prea era aşa multa. Asta e...nu am fost obisnuit sa gatesc pentru 40 de persoane.
Apoi am fost la pescuit la copcă. Evident că nu am prins nimic. Era si imposibil de prins vreun pestişor acolo unde gheata este de 70 cm, iar apa de 80 cm. Dar am promis ca la primavara mă revanşez.
Mai jos sunt câteva poze. Ultima poză este doar o aparentă, deci nu vă lasaţi inşelaţi.

2010

Dacă vi se pare că m-aţi mai văzut pe undeva, să ştiţi că am jucat în “Inimă de Ţigan”. D-acolo mă ştiţi! :)

Aci în Hornsjo de Anul Nou am organizat şi noi o “gypsy party”, udată din belşug cu ceai şi şampanie pentru copii. D-aia fără alcool.

 

Deci, cum bine ştiti, au trecut şi sarbătorile. Ce nu ştiţi este că asta-i partea care-mi place cel mai mult. Adică cel mai mult din sărbători îmi place când se termină şi lucrurile încep să-şi reintre uşor în firea lor.

De Crăciun  am gătit sarmale (varza murată a fost adusă din România) şi salată Boeuf.  Salată care mi-a confirmat şi altceva de care eu eram convins. Adică că noi românii (cu tot cu mâncarea şi obiceiurile noastre) suntem 80% slavi, adică ruşi. De latinitate se poate vorbi în cazul nostru doar la nivelul vocabularului, al limbii. In rest nimic, slavi. Este imposibil să nu remarci asta dacă citeşti cu atenţie literatura rusă, în special Tolstoi şi Gogol. Lucru remarcat chiar de Tolstoi însuşi când a fost prin Bucureşti. Spusese ceva de genul: “Aici (în România) ţăranul seamănă cu bunul ţăran rus”(citat inexact din memorie).
Deci, când am pus salata Boeuf pe masă, oameni din Letonia, Lituania, Cehia, Bulgaria etc. m-au întrebat dacă salata este rusească. Eu, pentru că eram pregătit şi cu temele făcute, le-am spus adevărul: că e rusească. Deci, dragi români, noi suntem 80% ruşi în ce priveşte caracterul şi mâncarea.

A venit şi Moşul, evident! Am stat şi cu el la masă. Ce mi-a adus mie moşul? Ei bine, mi-a adus trei pachete de tutun “DRUM”. Şi cum în Norvegia ţigările şi tutunul sunt şi proaste şi scumpe, Moşul mi le-a adus tocmai din Austria. Deci, calitate, nu  glumă.

În rest...să aveţi un an şi mai bun!