Leapsa

Am onoarea să particip la o lepşuţă blogosferică…E prima la care particip. La începutul activităţii mele blogosferice am refuzat să iau parte la astfel de joculeţe. Luasem blogosfera mult prea în serios. Când am citi însă leapşa Annei, zisă şi Zuzulina în blogosferă, mi-am dat seama că greşisem. Adică, nu prea greşisem, având în vedere că înţelesesem, încă de la început, aspectul ludic al blogurilor, însă eu refuzam să mă joc. Păcat! Am pierdut ceva satisfacţii. Dar…ce să mai…ştiţi vorba aia…mai bine mai târziu decât niciodată.

Sunt Iulian şi sunt alcoolic…Nu, nici chiar aşa, glumeam…Sunt delăsător şi melancolic, asta e.
Aş vrea ca următorii 3 ani să treacă repede.
Păstrez vreodată ceva? Nu, nu cred. Îmi place să mă lepăd de lucrurile care nu-mi mai

trebui(esc).
Mi-aş dori un stilou d-ăla foarte tare, care să coste aşa… la vreo 1000 Euro.
Nu-mi place primăvara. Pur şi simplu o urăsc. E perioada cea mai dificilă din an pentru mine.
Mă tem, sigur că mă tem.
Aud (aici nu prea am ştiut ce să scriu).
Îmi pare rău că uneori sunt prea bun, prea simţit şi prea puţin porc.
Îmi plac cărţile, îngheţatele şi oamenii foarte lucizi
Nu sunt prea vorbăreţ. Am momente când mai bine m-aş împuşca decât să fac conversaţie.
Cânt…, ba nu, nu cânt niciodată, n-am deloc voce melodioasă.
Niciodată nu renunţ la vise (asta este exact ca la Zuzu, s-a potrivit perfect şi n-am găsit de cuviinţă s-o schimb)
Rar se întâmplă să iau o decizie repede.
Plâng …Nu, nu prea pot să plâng, deşi mi-aş dori câteodată.
Nu sunt mulţumit de mine însumi.
Sunt confuz uneori, dar îmi revin repede.
Ar trebui să fac puţin sport că n-am mai făcut de multişor.
Am nevoie, ce-i drept, de multe lucruri, îmi lipsesc multe şi felurite.

Despărţire

Intervalul mare dintre ultimele două postări nu este deloc întâmplător. El mărturiseşte mut ceva. Ce?...cum?...şi în ce fel?...are mai puţină importanţă. Contează numai că mă voi despărţi de nobilissima îndeletnicire, poate chiar instituită de mine, aceea de critic de blog. Nu-o voi face însă pe uşa din dos, ba dimpotrivă, mă voi despărţi cât se poate de OK. Şi asta pentru că cineva a căutat-o cu lumânarea, poate atunci când nu-l mânca nicăieri. 
În continuare, mai puţin postarea care va urma, voi scrie despre lucruri mai puţin cunoscute, despre „lucruri” care mi se vor părea drăguţe şi care ar putea stârni un pic de curiozitate; cu alte cuvinte, despre „lucruri” exotice.

LATER EDIT: Nu m-am tinut de cuvant. Ha!

Mazemania sau blogul onest

Evident că prima întrebare care mi s-a strecurat în minte, când am văzut titlul acestui blog – exact, alta nu putea să fie – a fost: „ ce naiba înseamnă şi de unde vine un asemenea titlu?”. Spre norocul meu, totul s-a lămurit foarte repede. Mă speriasem degeaba. Mazemania nu-i decât ţara în care trăim;cu bune şi cu rele, dar mai ales cu rele (când am plecat dimineaţă de-acasă – bine, nu chiar dimineaţă -, apa nu curgea; când am venit mai acuşica, adică mai pe seară, apa tot nu curgea; şi toate astea fără nici un preaviz ). Aşa că duşul l-am amânat şi m-am apucat să scriu pe blog. Oricum nu mai scrisesem nimic c-am de multişor şi mă simţeam un pic mai mult vinovat.
Să revin, deci, la ce spuneam. Da’ chiar! Ce spuneam? Aaaa…deci cum spuneam mai sus, Mazemania este un blog despre România în general şi despre Sibiu în special. Poţi afla aici o grămadă de chestii despre ce se mai întâmplă prin Sibiu: despre politică, oameni simpli, poveşti de tot felul, opinii, blogări sibieni şi plus multe alte felurite subiecte care ne fac viaţa mai…- aici eram pornit să completez punctuleţele cu o culoare: roz; sau poate portocalie; şi verde mergea; nu era rău nici maro. Dar, cu o ultimă urmă de simţ poe(i)tic, mi-am zis: „păi ce fac frate!?... iar folosesc figuri d-astea stilistice clasice…păi aşa nu se mai poate…” aşa mi-am zis; şi am lăsat punctuleţe din neputinţă de a le completa.
Dar să revin la blog – nu ştiu ce dracu’ tot divaghez atâta. Ce mi-a plăcut mie la blog, adică ce mi-a atras mie atenţia sau, cu alte cuvinte, ce am remarcat io când am răsfoit prima dată pagina aceasta virtuală, căci cel mai bine surprind eu caracteristica blogului întâia dată, când, făcând clic pe un link, şi, apoi, prin cine ştie ce mijloace miraculoase, mi se umple, cu greu de multe ori, monitorul (io am net prin modem de la Vodafone, d-ăla cu viteză mică, că-i mai ieftin ) şi, în cele din urmă, îmi apare sub nas un blog nou, atunci deci prind eu cel mai bine ce e se surprins. Acum că v-am lămurit, sper, să spun şi ce mi-a atras mie, în special, atenţia. Deci, cel mai mult mi-a plăcut un anume aer de onestitate pe care pare să-l degajeze postările acestui blog; bunul simţ cu care tratează subiectele; modul onest de a le aborda şi comenta; stilul senin, modest şi simplu, fără pretenţii se superoriginalitate stilistică, fără tot felul de scălâmbări de blogăr şi de blog – de la care nici subsemnatul blog nu face excepţie.
Cam asta am remarcat eu demn de menţionat.
În rest… toate bune şi un pic frumoase că au dat ăştia drumul la apă!