Probabil că în orice limbă ar fi scrise, aceste bloguri ar intra în categoria celor rare. Bat apropouri la acele bloguri dedicate muzicii clasice. Io personal sunt un mare fan al acestei bătrâne muzicii.
Rossini ce mă încântă până peste poate; Beethoven cu ale sale simfonii perfecte, care reuşeşte atât de bine să dea expresie muzicală tumultului vieţii interioare; Shostakovich cu ale sale simfonii prin care reuşeşte să ridice la sublim până şi intrarea unor trupe inamice în propriul oraş; Prokofiev cu minunata lui „Troika”, care îmi încântă acum urechea…şi mulţi, atât de mulţi alţii…cu toţii reuşesc nespus să mă-ncânte.
Drept care, un blog a cărui temă să fie muzica clasică, nu-mi poate trezi decât un mare respect. În română n-am aflat decât un singur blog devotat acestui nobil subiect; or mai fi şi altele, dar nu le-am găsit io; sau, mai bine spus, nu le-a depistat domnul Google.
Un astfel de blog, ca ăsta de-aici, mi se pare foarte oportun.
În primul rând pentru că ai ocazia să afli ce se mai întâmplă prin lume în legătură cu această muzică şi interpreţii ei. Aceste informaţii, nici pe departe nu se găsesc pe prima pagină a ziarelor; undeva ele însă se găsesc, dar trebuie, mai întâi, căutate; tocmai această muncă o face blogărul blogului de muzică clasică; şi asta mi se pare mie cel mai interesant.
În al doilea rând, propritarul (fără e) unui asemenea blog este de presupus că are destule cunoştinţe în acest domeniu, şi, la nevoie, îţi mai spune, pe ici pe acolo, câte ceva, pentru a putea înţelege mai bine unele „melodii”; se ştie doar că simfoniile nu-s chiar ca manelele, unde interpretul manelist îţi spune tot din gură şi nu mai lasă nici un loc de interpretare.
Rossini ce mă încântă până peste poate; Beethoven cu ale sale simfonii perfecte, care reuşeşte atât de bine să dea expresie muzicală tumultului vieţii interioare; Shostakovich cu ale sale simfonii prin care reuşeşte să ridice la sublim până şi intrarea unor trupe inamice în propriul oraş; Prokofiev cu minunata lui „Troika”, care îmi încântă acum urechea…şi mulţi, atât de mulţi alţii…cu toţii reuşesc nespus să mă-ncânte.
Drept care, un blog a cărui temă să fie muzica clasică, nu-mi poate trezi decât un mare respect. În română n-am aflat decât un singur blog devotat acestui nobil subiect; or mai fi şi altele, dar nu le-am găsit io; sau, mai bine spus, nu le-a depistat domnul Google.
Un astfel de blog, ca ăsta de-aici, mi se pare foarte oportun.
În primul rând pentru că ai ocazia să afli ce se mai întâmplă prin lume în legătură cu această muzică şi interpreţii ei. Aceste informaţii, nici pe departe nu se găsesc pe prima pagină a ziarelor; undeva ele însă se găsesc, dar trebuie, mai întâi, căutate; tocmai această muncă o face blogărul blogului de muzică clasică; şi asta mi se pare mie cel mai interesant.
În al doilea rând, propritarul (fără e) unui asemenea blog este de presupus că are destule cunoştinţe în acest domeniu, şi, la nevoie, îţi mai spune, pe ici pe acolo, câte ceva, pentru a putea înţelege mai bine unele „melodii”; se ştie doar că simfoniile nu-s chiar ca manelele, unde interpretul manelist îţi spune tot din gură şi nu mai lasă nici un loc de interpretare.