MOTO:

Cea mai mare dorință a oamenilor, fie că vor s-o recunoască, fie că nu, este următoarea: “Vreau să fiu lăudat!”. (E.M. Cioran)

14.12.2009

Împotriva societăţii perfecte


Am fost iar plecat  vreo trei zile prin Norvegia. De data asta în Trondheim, cam 600 km mai la nord de Oslo. Asta a însemnat  multe ore cu maşina şi o grămadă de timp în care îţi pot trece atâtea prin cap.

Să vă dau un exemplu.

Eram în maşină şi mă uitam pe geam la frumoasele peisaje ale Norvegiei. Şi mă întrebam ce altceva mai are această ţară în afară de peisaje. Ce altceva mai oferă Norvegia, ţara cu cel mai ridicat nivel de trai din 2003 încoace? Şi mi-a fost foarte dificil să răspund, căci între timp îmi venise în minte o vorbă a unui filosof german, Heidegger. Ei bine, băiatul ăsta spunea pe undeva că „esenţa vieţii constă în faptul de a fi grea”. Şi dacă Heidegger avea dreptate – şi eu cred că avea -, atunci această esenţă a vieţii (sensul ei) este invers proporţional cu gradul de civilizaţie şi bunăstare. Asta înseamnă că viaţa îşi pierde sensul în ţările foarte dezvoltate, unde totul este perfect şi bine organizat. Să nu fie asta una dintre cauzele sinuciderilor din ţarile dezvoltate? În ţările din lumea a treia sinuciderile sunt foarte scazute în comparatie de ţările dezvoltate.

Această convingere  mi-a fost şi mai mult întărită de unii oameni care s-au întors din Africa. Toţi pot afirma că, în cele din urmă, africanii sunt fericiţi. Şi unde poate fi viaţa mai grea decât în fundul Africii? De unde, atunci, această fericire? Dacă ne întoarcem iar la vorba lui Heidegger, înseamnă că viaţă africanilor, tocmai pentru că este grea, e plină de sens. Şi de aici fericirea lor.

Ba şi mai mult, aseară când am revăzut filmul meu preferat (La Dolce Vita), şi având gândurile de mai sus în minte, am remarcat o frază pe care nu o remarcasem în mod special până acum: „Este mai bună o viaţă mizerabilă, decât existenţa protejată de o societate organizată în care totul este prevăzut, calculat şi perfect”.

Şi îmi vine în minte imaginea unei negrese din Nigeria, care încerca să-şi imagineze cum ar arăta viaţa în ţările dezvoltate, în care  toate problemele dispar şi unde ai tot ce-ţi trebuie: „Probabil că viaţa e atât de frumoasă, încât ai vrea să trăieşti veşnic”.  Şi totuşi în ţara cea mai organizată, în care totul este aşa cum trebuie, oamenii nu sunt fericiţi, şi au o rată a sinuciderilor foarte mare. Şi asta pentru că  Norvegia, cu excepţia peisajelor şi niscaiva blondine frumuşele, nu prea are nimic de oferit.

Aşa că bucuraţi-vă de viaţa din România, căci în Norvegia ea nu prea are cine ştie ce sens.