La fotbal

Duminica trecută vreme frumoasă în Norvegia. Cum nu se ştie cât tmp mai prindem aşa o vreme, pornim vreo câţiva înspre Oyer să jucăm fotbal. Sus în Hornsjo era zăpadă şi nu puteam să jucăm aşa cum se cuvine, aşa că am coborât mai jos vreo 600 de metri, şi am reuşit în acest fel să fentăm stratul subţire de zăpadă.

În acest moment la balon o vedem Veronika ( din Republica Cehă), achiziţionată pe gratis probabil de la vreo firmă din Praga. Pare foarte hotărâtă să spargă balonul în bucăţi.




Din păcate urmarea fazei nu este pe măsura aşteptărilor. Pe semne că nu degeaba au lăsat-o să plece liberă de contact cei din Praga.








Alături îl putem vedea într-o acţiune de contra-atac eşuat, transformat, pe semne, în atac poziţional, pe Marco din Portugalia.










Iuris din Latvia, adică din Letonia, urmărind cu maximă atenţie jocul.









Prima jumătate a meciului. Scorul era în continuare foarte strâns: 3-2 şi noi aveam mare nevoie de o pauză. Dacă ar fi să tragem o concluzie de ansamblu a primei reprize, aceea ar fi cu siguranţă că ambele echipe stau foarte prost la capitolul “condiţie fizică”.







A două parte se reia cu mare poftă de joc din partea ambelor echipe. Fază şcoală: un-doi rapid…







…şi Ana (România) este depăşită clar de conaţionalul ei, Iulian, faza finalizându-se cu un gol super-spectaculos :))







Ana se enervează foarte tare şi porneşte intr-o acţiune pe cont propriu…












…însă, din păcate, are probleme la finalizare.










...
Meciul se termină cu victoria ambelor echipe, urmează strângeri de mână.
Apoi cum se face după un meci de fotbal, întreaga echipă porneşte la supermarket cu gândul de a pune mâna pe câteva beri, meritate de altfel. Dar, ce să vezi…Sistemul norvegian ne-a jucat o festă. Ştiam deja care este treaba cu alcoolul în Norvegia, anume că după ora 20:30 nu mai poti cumpăra alcool. Care alcool aici înseamnă nişte bere la cutie, şi alte câteva chestii foarte uşoare, sau, cu alte cuvinte, panarame. Deci ceva tărie nici nu se pune problema. Deci, cum spuneam, cam ştiam care este treaba. Însă se pare că n-o ştiam până la capăt. Căci după ce ne-am prezentata la casă cu berile in coş, am aflat că în week-end nu se vinde niciun fel de alcool. După ce că n-au bere bună, în week-end nici p-aia n-o poţi cumpăra. Vă puteţi închipui ce feţe am făcut, şi abia, abia am dat drumul berilor din mână. Până la urmă ne-am resemnat şi am băut iarăşi un ceai fierbinte când am ajuns acasă.
Aşa că, vă rog, beţi un pahar în cinstea mea. Şi nu uitaţi că există locuri în lumea asta unde nu poţi cumpăra aşa uşor un pahar de băutură.
Hai noroc!!!

Introduction week

Săptămâna care a trecut a fost una foarte plină. Întâi de toate a fost “introduction week” pentru echipa din care fac eu parte: “February Team”.Mare plictiseală pentru mine. Căci eu am venit cu două săptămâni înaintea echipei şi ştiam tot ce trebuie.


Apoi au plecat în Africa cei din „April Team”. Aşa că a trebuit să facem o „Farewell party”.


Eu şi Jose. El e colegul meu de cameră. De fapt, a fost…acum e prin Mozambic. Un portughez foarte de treabă. Ca toţi portughezii de aici.

Carla, o altă tipă super de treabă, cu care am şi făcut câteva ore de portugheză. Acum e şi ea undeva prin Africa.

Joi lucrurile au devenit mai interesante. A trebuit să plecăm prin Norvegia şi să aflăm diferite lucruri care ne interesau. Dar nu oricum, ci cu numai 100 de NOK în buzunar timp de 48 de ore. Iar 100 de koroane nu înseamnă deloc mult. Îţi poţi cumpăra un pachet de ţigări şi îţi mai rămân cam 15-16 koroane cu care nu mai poţi cumpăra mare lucru. Aşa că a trebuit să facem autostopul. Eu am ales să merg la Oslo şi să aflu dacă sunt fericiţi norvegienii.

Oslo (sau oraşul tigrilor – de ce i se spune aşa…? nu ştiu!) e un oraş liniştit, cochet şi mi s-a părut simpatic.

The King. Am avut ocazia sa vad o parada regala. Regele trecea dintr-o parte in alta a Parcului Regal.

Opera din Oslo. Tare draguta.

Eu in biblioteca.

Ce-am aflat cu privire la tema investigaţiei mele? Sunt sau nu norvegienii fericiţi trăind într-o ţară cu cel mai înalt nivel de trai? Mie mi s-a părut că norvegienii sunt fericiţi întru-un mod indirect. Adică, când le puneam întrebarea, mai întâi băteau câmpii, se plângeau de tot felul de lucruri, cum ar fi lipsa unei vieţi sociale, prea mult stres (cică), şi alte d-astea. Însă la final îşi aminteau că există ţări cu probleme adevărate, că există ţări sărace….şi, până la urmă, spuneau că sunt recunoscători pentru faptul că trăiesc într-o ţară ca Norvegia.
P.S. Aici In Hornsjo ninge de o saptamana. Am fost si la schi fond. E destul de dragut. Am si un filmulet, dar nu reusesc sa-l uploadez.

West Coast - Norway

Gata, m-am întors din West Coast şi sunt din nou la Hornsjø. Ce-am făcut pe „coasta de vest”? Păi am colectat haine. Toată ziua în maşină din oraş în oraş căutând containerele cu pricina, care uneori nu se lăsau aşa uşor descoperite, mai ales că tu aveai indicaţii proaste. Dar şi asta face parte din farmecul „clothes collection-ului”.
Am făcut şi câteva poze. Nu foarte multe, căci a plouat mai tot timpul, iar mai spre centru a nins. În Hornsjø, undeva la vreo 30 km de Lillehammer de dimineaţă totul era alb.
Deci, câteva poze: