MOTO:
Cea mai mare dorință a oamenilor, fie că vor s-o recunoască, fie că nu, este următoarea: “Vreau să fiu lăudat!”. (E.M. Cioran)
28.08.2011
Wild goose
07.08.2011
22.07.2011
05.07.2011
The best friends: cățelul și pisicuța.
04.07.2011
Leapșă
Bacalaureatul meu de vis
02.07.2011
My Zuzu
16.05.2011
Logica şi filosofia fotbalului
Ei bine, am remarcat importanţa care se dădea şi se dă în continuare antrenorilor şi, mai ales, strategiilor, tacticilor, planurilor de parcă urma sau să asistăm sau tocmai asistasem la o partidă de şah. Comparaţia unui meci de fotbal cu o partidă de şah am auzit-o de foarte multe ori, şi mărturisesc că nu prea mi-am dat seama de unde vine. Poate pentru că, se zice, fotbalul e sportul rege şi cum la şah se ştie că avem de-a face cu un rege, de aici comparaţia? Or poate, din cauza nevestelor de fotbalişti care toate sunt numai una şi una ca nişte regine şi poate de aici comparația, cine ştie?
Treaba cu logica şi filosofia fotbalului, cu explicațiile care se oferă după meciuri, cu tacticile şi stratagemele duse la extrem, într-un sport ca fotbalul, m-au dus cu gândul la logica lui Caragiale şi filosofia istoriei la Tolstoi şi m-au uimit cât de bine se potrivesc ele fotbalului în comparaţie cu aberaţiile care e spun acum.
Începem cu logica fotbalului că-i bună şi de propedeutică pentru o astfel de filozofie, iar filosofia o lăsam pentru alta dată.
Ca să fie totul clar facem apel la un exemplu concret.
Deci, scopul pe care îl urmăreşte echipă Steaua, de pildă, este s-o bată pe Dinamo, să zicem; precum desigur planul dinamoviştilor e să-i bată pe stelişti. Dacă nu s-o întâmpla cea dintâi, are să se întâmple cea de-a doua...şi dacă nu s-o întâmpla nici una, nici alta, atunci tot are să se întâmple ceva.
Dacă s-o întâmpla, cum cred unii, să bată Steaua pe Dinamo, atunci o să facă Becali chef mare şi Borcea are să se facă ursuz de tot; iar, cum cred alţii, la din contră...viceversa. Putem însă afirma cu siguranţă că şi unuia şi altuia le-ar părea bine să facă chef.
Cam asta ar fi, deci, logica după care se ghidează fotbalul, şi în niciun caz una ascunsă şi complicată, pe care o folosesc jurnaliștii sportivi atunci când vor să răspundă la întrebări de genul „de ce a pierdut echipa X?” şi fac, pentru asta, emisiuni de cate doua ore, iar la final răspunsul tot obscur e. Conform logicii caragialeşti, atât de adevărată, răspunsul la tulburătoarea întrebare este „pentru că cealaltă echipă, Y, a câştigat”.
28.04.2011
Ce bine ca s-au dus!!
Nu-mi plac deoarece oamenii in preajma celor doua mari sărbători se schimba, iar mie mi se par a fi foarte superficiali. Mie îmi plac oamenii care sunt “buni” tot timpul anului, nu doar de sărbători.
Nu-mi plac pentru ca de sărbători toata lumea are vacanta, toți sunt acasă. Dai de ei peste tot sau nu dai deloc. Toata armonia de peste an este data peste cap.
Nu-mi plac sărbătorile pentru faptul ca trebuie sa suni pe toata lumea si toata lumea te suna si se spun mereu aceleași chestii an de an fara încetare.
Nu-mi plac pentru ca se mănâncă foarte mult. Inclusiv eu care nu mănânc cine stie ce de speriat, nu reușesc sa scap. Sa nu mai vorbim de băutura. Îmi trebuie cel puțin doua saptamani sa-mi revin la normal.
Mi-au plăcut însa sărbătorile in Mozambic, aproape nici nu am simțit c-au fost.
Dar acum este mai bine. Sărbătorile au trecut, iar eu sunt din nou acasă, acasă la mine in Slobozia. Nu o sa raman foarte mult pe-aici, vreo trei luni, caci voi pleca iarăși, de data asta definitiv. Vacantele, însa, mi le voi face in Romania.
06.04.2011
21.03.2011
Fever!
Mie, de câte ori am fost bolnav, mi-a plăcut să suport singur, să nu fie nimeni prin preajmă. Îmi place să fiu doar eu și cu durerea mea. Mi-aduc aminte acum câțiva ani când aveam din trei in trei luni niște dureri de stomac teribile. Sau, cel puțin, așa credeam eu. Durerile astea mă țineau aproape o zi întreagă, după care încă o zi după mă recuperam și apoi totul revenea la normal. Am suportat durerile astea „de stomac” ani de zile, până când într-o zi n-am mai suportat si m-am dus la urgente.
Ei bine, băieții de la urgență nu au găsit nici urmă de durere de stomac, ci ditamai peritonita, adică o apendicită coaptă de mai avea puțin și plesnea.
Au trecut ani buni de când n-am mai petrecut ceva vreme cu durerile mele. De când mi-au scos băieții peritonita n-am mai avut nici o problemă. Bine, durerile de acum nu se compară cu cele „de stomac” pe care le aveam în trecut, astea sunt o nimic toată. Dar e totuși plăcut să ai mici momente de delir.
17.03.2011
Personaje dragi din filme
Ivo Salvini (La voce della luna – F. Fellini) este o combinație fascinantă între G. Leopardi și Pinocchio care întreprinde o călătorie printre vise și memorii. Dând crezare unor tainice voci care se aud din puțuri, Salvini pleacă în căutarea femeii ideale atât de asemănătoare cu misterioasa lună. În călătoria sa se întâlnește cu o serie de personaje aiurite și se împrietenește cu unul dintre ele, Gonnella, un fost prefect ajuns paranoic și nefericit. Continuându-și călătoria împreună, ei asistă la o petrecere organizată pentru a sărbători capturarea Lunii de către o monstruoasă maşină de treierat. În timpul transmiterii în direct a evenimentului toată lumea e total debusolată între sunete, dansuri și strigăte, excepție făcând doar Ivo Salvini și Gonnella – unul pentru că-i îndrăgostit, altul că-i nefericit – singurii, de fapt, capabili să înțeleagă fascinația și misterul nopții iluminată de aștrii și plină de tăcere.
16.03.2011
Lie To Me
Mă tot întreb de unde naibii îmi tot vine cheful ăsta nebun de scris pe blog. În șapte-opt luni am scris două postări. Dar nu-i doar vina blogului pe care din disperare de cauză am și încercat să-l reînnoiesc. E vina mea pe undeva, dar nu știu exact pe unde. În ultimul timp, singurul lucru pe care l-am făcut (sau încă îl fac) cu chef și oarecare entuziasm este să mă uit la serialul „Lie to me” din care am văzut doua sezoane într-o săptămână. Deci, pe scurt, nu prea mai am chef de nimic. Acum, de exemplu, ar fi trebuit să fiu afară la snowboard. Dar n-am ieșit din lipsă de chef. Și pentru că oricum nu aveam ceva mai bun de făcut, m-am apucat să scriu pe blog. Nu pentru că aș avea ceva de spus. De fapt asta este, cred, singura postare pe care o scriu fără a avea ceva de spus. Da’ ce să zic?! Dacă s-ar scrie pe blog doar când s-ar avea ceva de spus, atunci probabil că nu ar mai rămâne decât câteva bloguri.
În altă ordine de idei, filmul menționat în titlu îmi place tare mult. Cât despre…
Scuze, dar chiar în momentul astă trebuie să plec și să-l iau pe un bebeluș de la (eram să zic de la bibliotecă) grădiniță.
Ciao!!
13.03.2011
Africa și vălul mayei
Pe de o parte, există o mare diferenţă între “la ţara” și orașe, dar diferenţa dintre orașele din “lumea a treia” și lumea occidentală este foarte mică. Diferenţa este mai mult din punct de vedere estetic decît orice altceva. Adică pieţele sunt încă amplasate pe trotuare, se acordă mai puţină importanţă curaţeniei, nu există un sistem de transport organizat cum trebuie și alte lucruri de genul ăsta. În rest găsești tot ce vrei: mall-uri, masini mari si bengoase, vile misto si fete frumoase.
Pe de alta parte, “la ţara” există o mai mare săracie și mai multe lipsuri, care - dupa mintea mea - nu se vor îmbunătăţi niciodată, ci doar vor dispărea. Așa cum la nivel global există tendinţa de urmanizare și de “metropolizare”, tot așa și în “lumea a treia” există acest trend. Totodată o poză în care apare o colibă de pământ și paie alaturi de un “taran african” ne lasă pe noi cu o impresie falsă. La vederea unei asemenea poze avem tendința să gîndim: “mamaaa miaaa ce primitivi sunt aștia”. Însă nu-i deloc așa. Acești oameni sunt foarte normli, inteligenți și cu telefon mobil în buzunar. Toate activitățile se desfășoară afară, lucru pentru care nu există nici un motiv să aibă o casă decentă. La noi se pune mare preț pe casa. Se poate munci și o viață întreagă pentru o casă. În Africa nu, ce rost ar avea. Fără curent electric și apă curentă, coliba este folosită mai mult ca adăpost de ploaie. În schimb, la noi, casa reprezintă un mic univers unde ne petrecem majoritatea timpului (ma refer la timpul liber). Dar acest lucru nu înseamnă neaparat că noi suntem mai evoluati (mental vorbind) decît africani. Suntem doar pic mai educati, dar asta este doar o diferență canitativă, iar nu calitativă.