La pescuit

Obişnuiam să fiu un bun pescar. Practic pescuitul de la 5 ani, de când mă lua bunicul cu el la peşte. A urmat apoi o perioadă foarte bună. Eu am crescut şi de la săratul lac Amara, unde mi-am făcut ucenicia într-ale pescuitului, am ajuns să stau cu săptămânile prin Deltă sau, pur si simplu, pe Dunăre.
Însă de ani de zile abia dacă am mai ajuns pe la pescuit. Şi dacă am ajuns, am făcut-o aşa în treacăt.
Aşa că, duminică m-am dus la meci, iar luni m-am trezit la peşte. Uite-aşa…cum ai zice peşte! Insă spre ruşinea mea nu am prins niciun peştişor. E drept că nici n-a tras mai deloc. După două zile de stat pe baltă, ne-am ales cu trei caraşi, ca cel din imaginea de mai jos şi vreo 5-6 mai mici. Atâta tot.

Norocul începătorului. Este al treilea sau al patrule peşte din viaţa lui Florin, dar este pentru el un adevărat monstru, şi va avea ce povesti nepoţilor. Dacă aţi şti ce emoţii a avut când l-a scos?

Apus de soare şi farmecul bălţii.

La revedere, Vamă dragă!

În seara asta mi s-a făcut dor de Marea Neagră, de Vamă în principal.
Şi pentru că anul asta n-am s-o mai văd, mi-a venit cheful să pun nişte poze de anul trecut.


Evident, echipat cum se cuvine.

Cam aşa se vedea Vama de pe prispa cortului.

Dacă eşti pasionat de scufundări, ai şi ce să vezi. Costumul nu-i obligatoriu. O pereche de dopuri pentru urechi, nişte ochelari şi te descurci fără probleme.

Si-o privelişte pe care niciun hotel de **** nu ti-o poate oferi.

Metamorfoză

Cred că blogul ăsta a suferit mai multe operaţii estetice ca Michael Jackson. Abia ce-l resuscitasem, evident cu o altă înfăţişare, urmată imediata de o alta, şi deja trebuie să-l pregătesc pentru încă o nouă operaţie.
Trebuie să absolv de orice vină sărmanul blog, el chiar n-are nicio răspundere. De vină este, cum poate bănui oricine, nestatornicia blogărului.
Din metablogăr, devenit între timp şomer, deci, din metablogăr şomer m-am hotărât să devin voluntar. Bine, nu voluntar în blogosferă, căci nu prea are blogosfera nevoie de mine, ci voluntar Africa. Da, în Africa, mai exact în Mozambic. Iar pentru cine stă mai prost cu geografia, Mozambic este situat undeva la capătul lumii.
Motivele??
Dacă pot fi găsite unele motive, ele nu sunt oricum de vreun folos.
Nu am motive bine precizate pe care să le pot expune clar şi succint cuiva care mă întreabă.
Pot spune că adevăratele motive care m-au făcut să mă hotărăsc, le voi afla şi eu mai târziu. Ştiu sigur că la mijloc sunt motive profunde şi aflate, probabil, în inconştient; şi că motivele adevărate nu sunt cele de genul că mi-am dorit mereu să văd Africa, că vreau să fac ceva util pentru cei aflaţi în nevoie, discurs ce-ar putea aduce cu unul al unei concurente la Miss Univers, şi altele de genul asta. Normal că şi astea îşi au rolul lor şi chiar îmi doresc să le fac, însă ele nu sunt suficiente….trebuie să mai fie ceva dincolo de ele.
Până o să aflu, căci lucrurile aste cer ceva timp, voi posta de aici în acolo întâmplări şi poze din drumul spre Africă, căci el se anunţă a fi destul de lung şi anevoios, ca orice drum, poate, iniţiatic.
Până una, altă mai am de făcut trei vaccinuri (am făcut deja trei), iar pe 17 septembrie îmi voi lua zborul spre Norvegia.