MOTO:

Cea mai mare dorință a oamenilor, fie că vor s-o recunoască, fie că nu, este următoarea: “Vreau să fiu lăudat!”. (E.M. Cioran)

25.09.2009

Hornsjo – prima săptămână

Am avut o saptămână plină.
Luni am fost la clothes collection, activitatea de bază aici.
Marţi a trebuit să ajut la bucatarie, unde am şi gatit o salata de orez. A fost bună!
Miercuri m-am chinut toata ziua să intru într-o bază de date şi mi-am pregatit toate cele trebuincioase pentru munca in Promotion
Joi a fost prima zi in care chiar am lucrat in Promotion
Vineri, adică azi, am fost la “truck filling”, adică a trebuit să umplem un tir mare cu saci încărcaţi de haine.
Mâine voi da un test de condus, şi dacă totul merge bine, Duminică, cred, voi pleca vreo 4-5 zile pe West Coast pentru clothes collection. Sau, alfel spus, voi avea ocazia ză vad minunatele fiorduri ale Noregiei.
Si cateva poze.
Eu aruncam sacii din containar in tir :)



19.09.2009

Hornsjo

Am început parcă să mă obişnuiesc şi să mă simt mai confortabil aici unde mă aflu, adică în Hornsjo, motiv pentru care astăzi am şi fost pe lac la o plimbare cu canoea şi am făcut nişte poze.

Lacul

Canoea

Şi acolo in centru e Hornsjo

18.09.2009

Norvegia – prima impresie

Răcorică! Ca şi Cum ai fi la noi la Predeal pe timpul ăsta.
Eu am ajuns cu avionul mai în provincie si acolo casele, care semănau toate cu nişte cabane, se găseau între brazi. Lucrul asta avea un anumit farmec. De parcă toată lumea ar fi fost în vacanţă.
Apoi s-a înnoptat, am luat trenul şi n-am mai văzut decât luminiţe.
Am ajuns la Hornsjo la 2:30 noaptea sau dimineaţa. Am dormit, sau, mai bine spus, am încercat să dorm. Nu ştiu cât am dormit. M-am trezit dimineaţă devreme. Am făcut un tur al locului de aici, cu ghidul meu Mihai.
Iar in chiar acest moment (10:30) stau în viitorul meu loc de muncă şi scriu rândurile astea. Adică o cameră cu 5-6 birouri în care domneşte o dezordine interesantă.
Şi mă simt puţin ciudat, poate că am băut un pahar mare de ceai negru.
Deci, prima bucurie este că pot bea ceai negru cât vreau.
Cam atât!

08.09.2009

Ultimul vals

Mai sunt două zile ş-am plecat.
Aşa că asta-i ultima postare (nu că m-aş fi omorât cu postările până acum, dar…), deci asta-i ultima postare scrisă de pe acest tărâm binecuvântat de Dumnezeu ( asta-i tare! ). [Interesant de remarcat cum poţi pleca în orice colţ al lumii, însă pe blog vei fi găsit la aceeaşi adresă]
Aşa că în postarea asta aş vrea să-mi iau rămas bun de la câţiva prieteni. Nu însă cu prea multe cuvinte. Aş vrea cu câteva poze să fac o ieşire din scenă ca-n „LA DOLCE VITA”. Aci e si muzica.

Câţiva prieteni şi colegi de facultate la un „seminar” nocturn într-o galerie prin Centru Vechi. Ce să-i faci, dar nu găsisem nicio masa aşa de mare prin preajma. Aşa că a fost bună şi Galeria.

Subsemnatul. Dirijând ieşirea din scenă.

Laur executând unul dintre cele mai tari dansuri văzute prin cluburile bucureştene.

Paul. Ce face Paul? Ei bine, Paul stă la pândă. Dar nu pândind vreo gagică, ci vânt.


Ionuţ prins asupra faptului. Din poză nu se vede bine, dar vă spun eu că în mână avea şi o bere fără alcool. Da, fără alcool! Eu i-am zis că nu-mi bună, dar el a vrut să se convingă singur. Oricum, s-a convins.

Toţi grămadă. Mie să-mi scuzaţi, vă rog, ţinuta prea lejeră, dar e singura poză în care suntem toţi patru. Oricum, la noi la facultate se poartă. Un profesor de-al meu avea poze pe blog într-o ţinută totalmente lejeră.

Mathias. La fel ca în „La dolce vita”, el simbolizează şi aici speranţa, tânăra speranţă.

Şi …la revedere